PIȚIGĂIÁT, -Ă, pițigăiați, -te, adj. 1. (Despre voce, despre sunete etc.) Subțire, ascuțit; strident. 2. (Rar; despre oameni și animale) Slab, plăpând, firav. [Pr.: -gă-iat. – Var.: pițigăít, -ă adj.] – Pițigoi + suf. -at. Vezi definitia »

ÎNVECINÁT, -Ă, învecinați, -te, adj. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva; vecin. – V. învecina. Vezi definitia »

ALUMNÁT s.n. Nume folosit în Germania și în S.U.A. pentru a denumi un internat școlar. [Cf. germ. Alumnat, fr. alumnat]. Vezi definitia »

ÎNFURIÁT, -Ă, înfuriați, -te, adj. Cuprins de furie; furios, mânios. [Pr.: -ri-at] – V. înfuria. Vezi definitia »

fătăciunát s.n. (înv.) socoteala (evidența) fătăciunilor (v.). Vezi definitia »