ALELOTROPÍSM s. n. atracție reciprocă dintre două celule, organisme. (< fr. allélotropisme) Vezi definitia »

INTEGRÍSM s.n. Atitudine a unor catolici care, pretinzând că mențin integritatea doctrinei, refuză a se adapta condițiilor societății moderne. [< fr. intégrisme]. Vezi definitia »

HINDUÍSM s.n. Religia cea mai răspândită în India, având la bază principalele dogme brahmaniste și budiste, pe care le combină cu diferite practici magice și superstiții. [Pron. -du-ism. / < fr. hindouisme]. Vezi definitia »

LARINGÍSM s. n. contracție spasmodică a mușchilor laringelui. (< fr. laryngisme) Vezi definitia »

CEREBRALÍSM s. n. raționalism exagerat. (< engl. cerebralism) Vezi definitia »