MURMURĂTÓR, -OÁRE, murmurători, -oare, adj. Care murmură; șopotitor, susurător, murmuitor. – Murmura + suf. -ător. Vezi definitia »

AUTOCRÁTOR s. m. 1. titlu dat, în Grecia antică, deținătorilor unei autorități absolute. 2. bazileu ~ = (la Bizanț) titlu oficial al împăratului. (< fr. autocrator, gr. autokrator) Vezi definitia »

jăruitór (jeruitór), jăruitoáre, s.n. (reg.) băț crăpat în două la un capăt, cu care se scormonește în jar sau „se jeruiește” pânza; cociorbă. Vezi definitia »

MESSIDÓR s. n. a zecea lună a calendarului revoluționar francez (19 iunie – 19 iulie). (< fr. messidor) Vezi definitia »

EMULGATÓR, emulgatori, s. m. Substanță chimică folosită la obținerea emulsiilor; emulsiv (2), emulsionant. ♦ Substanță chimică folosită pentru îndepărtarea grăsimilor în produsele textile. – Din germ. Emulgator. Vezi definitia »