DEOSEBÍ, deosebesc, vb. IV. 1. Refl. A se diferenția (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ♦ Tranz. A da unei ființe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alții. 2. Refl. A se ridica deasupra (celorlalți); a se distinge, a se remarca, a se evidenția. 3. Tranz. A recunoaște un lucru sau o ființă dintre altele asemenea; a desluși, a discerne, a distinge. [Pr.: de-o-] – De⁴ + osebi. Vezi definitia »

indeosebi cu caracter politic Vezi definitia »

RESORBÍ vb. IV. refl. A dispărea prin resorbție. [P.i. 3 resoárbe. / cf. fr. résorber, lat. resorbere]. Vezi definitia »

bobi, bobesc v. t. (intl.) a vedea, a observa. Vezi definitia »

a da limbi expr. (obs.) 1. a practica cuniliția sau aniliția. 2. a linguși, a măguli, a flata. Vezi definitia »