ÎNTRERUPTÓR s.n. Întrerupător. [< fr. interrupteur]. Vezi definitia »

șicátor, șicátore, s.n. (reg.) 1. uliță; (în forma: șicatăr) drum. 2. loc expus vântului. Vezi definitia »

DEMODULATÓR s.n. Parte a unui aparat de radio în care are loc demodulația. [Cf. fr. démodulateur, germ. Demodulator]. Vezi definitia »

PILDUITÓR, -OÁRE, pilduitori, -oare, adj. 1. Care servește sau poate servi drept pildă; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator. 2. Grăitor, elocvent, ilustrativ; convingător. [Pr.: -du-i-] – Pildui + suf. -tor. Vezi definitia »

AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Dispozitiv mecanic pentru amestecarea unor substanțe, în scopul omogenizării lor. – V. malaxor. – Din amesteca + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »