SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. sème. Vezi definitia »

HÁIDEM interj. v. HÁIDE 2. (Cu funcție de imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem! ◊ (Împrumutând desinențe verbale de pers. 1 și 2 pl.) Haidem la plimbare. [Var.: háida, haid, áida, áide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. áide. Vezi definitia »

HEM s.n. Materie colorantă care intră în compoziția hemoglobinei. [< fr. hème, cf. gr. haima – sânge]. Vezi definitia »

MERISTÉM s. n. țesut vegetal tânăr care, prin diviziuni repetate, dă naștere țesuturilor definitive (adulte) ale plantei. (< fr. méristeme) Vezi definitia »

GLOSÉM s. n. cea mai mică unitate lingvistică capabilă a servi ca suport unei semnificații. (< fr. glossème) Vezi definitia »