SINTÁGMĂ, sintagme, s. f. Unitate semantico-sintactică stabilă, formată dintr-un grup de două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare; p. ext. locuțiune; expresie. – Din fr. syntagme. Vezi definitia »

DEVIÁNȚĂ s. f. tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. (< fr. déviance) Vezi definitia »

HISTOGENÉZĂ s. f. 1. formarea și dezvoltarea diferitelor țesuturi ale embrionului. 2. parte a embriologiei care studiază dezvoltarea țesuturilor. 3. modificare a țesuturilor care are loc la insecte în urma metamorfozei. (< fr. histogenèse) Vezi definitia »

BIOSTATÍSTICĂ s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul duratei mijlocii a vieții sau al numărului mijlociu al populației. [Cf. germ. Biostatistik]. Vezi definitia »

CUVÉTĂ s. f. (geol.) depresiune naturală sau artificială cu un contur circular. Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului. (< fr. cuvette) Vezi definitia »