ALITERÁȚIE, aliterații, s. f. Repetarea aceluiași sunet sau a unei combinații de sunete în cuvinte care se succed, pentru efecte de rimă sau de stil. – Fr. allitération. Vezi definitia »

ADVÉCȚIE, advecții, s. f. (Livr.) Mișcare a aerului atmosferic în direcție orizontală sau aproape orizontală. – Din fr. advection. Vezi definitia »

OCEANOGRAFÍE s. f. ramură a hidrologiei care studiază oceanul planetar; oceanologie. (< fr. océanographie) Vezi definitia »

vasectonmíe (va-sec- / vas-ec-), art. vasectomía, g.-d. art. vasectomíei; pl. vasectomíi, art. vasectomíile Vezi definitia »

-LATRÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „adorație”, „cult”, „divinizare”. [< it. -latria, fr. -latrie < gr. latreia]. Vezi definitia »