PROLONGÁȚIE s. f. 1. alungire. 2. (muz.) poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. (< fr. prolongation, lat. prolongatio) Vezi definitia »

POLIRITMÍE s.f. Suprapunere de linii melodice cu structuri ritmice diferite care evoluează simultan. [Gen. -iei. / < fr. polyrythmie, cf. gr. polys – numeros, rhythmos – ritm]. Vezi definitia »

zețăríe s. f., art. zețăría, g.-d. art. zețăríei; (secții) zețăríi, art. zețăríile Vezi definitia »

sânțíe, sânțíi, s.f. (înv.) 1. sfințenie (calitatea unui om de a fi sfânt). 2. sfinție (termen de reverență față de clerici). Vezi definitia »

PREZÚMȚIE s. f. 1. părere întemeiată pe fapte aparente; presupunere; supoziție. 2. (jur.) recunoaștere a unui fapt ca autentic până la proba contrară. 3. părere prea bună despre sine; înfumurare, aroganță, infatuare. (< fr. présomption, lat. praesumptio) Vezi definitia »