ZÓNĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone. Vezi definitia »

SPECTROGRÁMĂ s. f. fotografie a unui spectru obținută la spectrograf. (< fr. spectrogramme) Vezi definitia »

vagínă (teacă Ia frunză) s. f., g.-d. art. vagínei; pl. vagíne Vezi definitia »

COMPLETÍVĂ, completive, adj. (În sintagma) Propoziție completivă (și substantivat, f.) = propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție. – Din fr. complétive, lat. completivus. Vezi definitia »

MONOXÍLĂ s.f. Ambarcație făcută dintr-un trunchi scobit. [< fr. monoxyle, cf. gr. monos – unic, xylon – lemn]. Vezi definitia »