secáră s. f. – Plantă graminee (Secale cereale). – Var. săcară. Mr., megl. sicară, istr. secǫrę. Lat. sēcāle (Diez, I, 373; Pușcariu 1493; REW 7763; Aebischer, ZRPh., LVI, 392-402), cf. ven. segăla și lat. sēcāle › alb. thëkëre, it. segale, prov. seguel, fr. seigle, cat. segle. – Der. secărea, s. f. (plantă furajeră, Bromus secalinus; chimen, Carum Carri); secărică, s. f. (chimen; rachiu de secară); secăriță, s. f. (chimen; plantă, Ramischia secunda); secăros, adj. (se zice despre grîul amestecat cu secară). Vezi definitia »

FEȚIȘOÁRĂ, fețișoare, s. f. Diminutiv al lui față. – Față + suf. -ișoară. Vezi definitia »

STÍMĂ s.f. Prețuire deosebită a meritelor și a însușirilor cuiva sau a ceva; cinste, considerație. [< it. stima]. Vezi definitia »

îmblânzeálă s.f. (înv.) mângâiere. Vezi definitia »

hoárță, hoárțe, s.f. (reg.) 1. car vechi, stricat; horțog. 2. violină; rablă. Vezi definitia »