EMÍR, emiri, s. m. 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator sau unui principe domnitor în unele țări musulmane; persoană având acest titlu. – Din fr. émir. Vezi definitia »

palamantir, palamantire s. n. (intl.) palton. Vezi definitia »

patatír (-re), s. n. – Teasc. Ngr. πατητήρι. Vezi definitia »

DECEMVÍR s.m. 1. Fiecare dintre cei zece magistrați romani care formau comisia care urma să dea Romei un cod de legi în anul 451 î.e.n. 2. Membru al unui colegiu sacerdotal din Roma antică. [< lat. decemvir, cf. fr. décemvir]. Vezi definitia »

BOMBOMIR, bombomiruri, s.n. 1. cuvânt din rai, necunoscut până în 10 oct. 2009 – când Fratele Traian Bădărău l-a adus de acolo printr-un vis asociat cu o imagine și un sens gândit filosofic. Imaginea este un material de lumină foarte moale și pufos, cu perii scurți, în care calcă un picior grosolan de negru, strivindu-l. Sensul filosofic este o problemă subtilă duhovnicească în care se bagă un om grosolan, fără viață duhovnicească autentică și care are mare nevoie de rezolvarea ei, nu numai pentru satisfacerea curiozității ci mai ales pentru viața lăuntrică practică. Soluția însă vine prin smerenia întrebării duhovnicului după o rugăciune prealabilă – ca Dumnezeu să lumineze mintea lui. – Din rom. bombo- de la bomboană (adică foarte dulce, cu dulceața negrăită a raiului) și -mir (adică: are mireasma Duhului Sfânt). Vezi definitia »