LIROGHITÁRĂ s. f. instrument muzical de forma unei lire, cu coarde montate ca la chitară. (< fr. lyro-guitare) Vezi definitia »

PROPANÓNĂ s. f. (Chim.) Acetonă. – Din fr. propanone. Vezi definitia »

tușínă, s.f. (reg.) 1. lâna tunsă de pe pântecele oii. 2. trunchi retezat aproape de pământ; butușină. 3. loc mai adânc în albia unei ape curgătoare. Vezi definitia »

BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A (i se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. și: baieri. Var.: báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula. Vezi definitia »

SIRÉNĂ s.f. I. (Mit.) Ființă fabuloasă, jumătate femeie și jumătate pește, care ademenea prin cântecele ei pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceștia își găseau moartea. ♦ (Fig.) Femeie seducătoare. II. 1. Aparat emițător de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele în fabrici, în navigație etc. sau în cazuri de alarmă. 2. Aparat folosit în laborator pentru măsurarea înălțimii sunetelor. [< fr. sirène, it. sirena, cf. lat. siren]. Vezi definitia »