FUNDAMENTÁ, fundamentez, vb. I. Tranz. A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente științifice. – Din fundament. Cf. germ. fundamentieren. Vezi definitia »

fiinta supranaturala buna sau rea situata intre muritori si zei, cum ar fi zeitatile inferioare sau fantomele eroilor Vezi definitia »

DESULFITÁ vb. tr. a elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost supuse sulfitajului. (< fr. désulfiter) Vezi definitia »

CONTESTÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui. [P.i. contést. / < fr. contester, cf. it. contestare, lat. contestari]. Vezi definitia »

adolescenta dureaza de la 14 ani pana la 18 ani Vezi definitia »