CARANTÍNĂ s. f. 1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie. ◊ menținere în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală contagioasă. ◊ restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. ◊ izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil. 2. (fig.) izolare. (< fr. quarantaine, rus. karentin) Vezi definitia »

BRIZÁNȚĂ s. f. Proprietate a unui exploziv de a fi brizant. – Din fr. brisance. Vezi definitia »

RECTOCOLÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație simultană a rectului și a colonului. [< fr. rectocolite]. Vezi definitia »

ACROCIANÓZĂ s. f. Sindrom de boală manifestat prin răcirea și prin aspectul vânăt-albăstrui și umed al mâinilor și uneori al picioarelor, din cauza unor tulburări de circulație. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. acrocyanose. Vezi definitia »

CABALÍNĂ, cabaline, s. f. (La pl.) Familie de animale din clasa mamiferelor, având ca tip calul; (și la sg.) animal care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Rasă cabalină. – Lat. lit. caballinus. Vezi definitia »