MÚRMUR, murmure, s. n. 1. Succesiune de sunete (slab și monoton articulate), de cuvinte rostite încet și neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuială. ♦ P. anal. Zgomot surd și continuu produs de un motor sau de o mașină în acțiune; zumzet, bâzâit. ♦ Exprimare a unei nemulțumiri, a unei dezaprobări prin cuvinte rostite cu jumătate de glas; protest înfundat al unei mulțimi; cârteală, murmurare. 2. Zgomot ușor, prelung și monoton produs de o apă curgătoare, de frunzișul mișcat de vânt etc. – Din lat. murmur, fr. murmure. Vezi definitia »

șnur, șnururi s. n. monokini, chilot de baie de damă confecționat cu economie de material. Vezi definitia »

túrtur¹ s.n. (înv.) tremur, fior, înfiorare. Vezi definitia »

IMATÚR, -Ă, imaturi, -e, adj. Care nu s-a dezvoltat complet, care nu a ajuns la maturitate. – Din fr. immature. Vezi definitia »

memúr, memúri, s.m. (înv.) funcționar public, comisar. Vezi definitia »