FIN², -Ă, fini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Lat. *filianus. Vezi definitia »

PRECREȘTÍN, -Ă adj. anterior apariției creștinismului. (după fr. préchrétien) Vezi definitia »

BULÍN, buline, s. n. 1. Capsulă, cașetă în care se pune un praf luat ca medicament; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula sa. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulínă s. f.] – Ngr. bulíni. Vezi definitia »

PĂÍNJIN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »

LUPÍN s.m. Plantă leguminoasă cu frunze palmate, cultivată ca furaj sau pentru florile sale ornamentale dispuse în ciorchini lungi. [< fr. lupin]. Vezi definitia »