ALTERÁȚIE, alterații, s. f. Procedeu prin care se modifică, cu ajutorul unor semne convenționale, înălțimea sunetelor; p. ext. semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălțimii unui sunet; accident. – Din fr. altération. Vezi definitia »

DIPLAZÍE s. f. (bot.) despicare în două a unui organ axial. (< fr. diplasie) Vezi definitia »

ZGẤTIE, zgâtii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. Vezi definitia »

CHEIROMEGALÍE, cheiromegalii, s. f. (Med.) Hipertrofie a mâinii. [Pr.: -che-i – Var.: chiromegalíe s. f.] – Din fr. chéiromégalie. Vezi definitia »

CONCÍZIE s. f. Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism. [Var.: conciziúne s. f.] – Din fr. concision, lat. concisio, -onis. Vezi definitia »