PEISÁJ, peisaje, s. n. 1. Parte din natură care formează un ansamblu artistic și este prinsă dintr-o singură privire; priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om. 2. Gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură; (concr.) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj (1). 3. Descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziție literară descriptivă. [Pr.: pe-i-. – Var.: peiságiu s. n.] – Din fr. paysage, it. paessagio. Vezi definitia »

CORÁJ s. n. v. curaj. Vezi definitia »

ȘAIDÁJ s.n. Operația de sortare, de triere a minereurilor prin spargere cu ciocanul de mână. [Pron. șa-i-, var. șeidaj s.n. / < fr. scheidage]. Vezi definitia »

ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage. Vezi definitia »

ACUPLÁJ s. n. cuplaj. (< fr. accouplage) Vezi definitia »