Definita cuvantului alienare
ALIENÁRE s.f. Transmitere a dreptului de proprietate; înstrăinarea unui bun. ♦ (Fil.) Fenomenul de transpunere, în anumite condiții social-istorice, a întregii activități umane și a rezultatelor acesteia (problemele muncii, instituțiile sociale, valorile spirituale) în forțe străine și vrăjmașe omului. [< aliena].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu alienare
ARBORE (ARBURE), familie de boieri din Moldova. Mai important: Luca A. (?-1523), portar de Suceava (1486, 1498-1523). Tutore politic al lui Ștefan cel Tînăr (Ștefăniță), care la majorat, l-a învinuit de trădare decapitîndu-l, fapt care a constituit începutul unei puternice mișcări boierești împotriva domnitorului. Vezi definitia »
DEPARTAJÁRE s.f. Acțiunea de a departaja și rezultatul ei. [< departaja]. Vezi definitia »
ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Acțiunea de a abstractiza; proces al gândirii care abstractizează. Vezi definitia »
ÎNȚĂRCĂTOÁRE, înțărcători, s. f. Loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare. – Înțărca + suf. -ătoare. Vezi definitia »
INCRUSTÁRE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație (2). [Var.: încrustáre s. f.] – V. incrusta. Vezi definitia »