Definita cuvantului alogen
ALOGÉN, -Ă adj. (Chim.) Deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător. ♦ (Despre un component al unei roci) Format anterior rocii și într-un alt loc decât aceasta. ♦ (Despre o populație) Venit din altă parte, de altă origine. [< fr. allogène, cf. gr. allos – altul, genos – neam].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu alogen
JOBÉN s. n. pălărie bărbătească cilindrică, înaltă și tare, neagră, purtată astăzi numai la ceremonii. (< Jobin, n. fr.) Vezi definitia »
EXOGÉN, -Ă adj. Format, dezvoltat la exterior. ♦ (Despre factori geologici) Care acționează la suprafața scoarței terestre și a căror sursă de energie este extraterestră. [< fr. exogène, cf. gr. exo – în afară, gennan – a produce]. Vezi definitia »
HIDROGÉN s.n. Gaz incolor, inodor, insipid și inflamabil, care împreună cu oxigenul intră în compoziția apei. ◊ Hidrogen greu = deuteriu; hidrogen sulfurat – combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, rău mirositor, toxic; acid sulfhidric. [< fr. hydrogène, cf. gr. hydor – apă, gennan – a produce]. Vezi definitia »
SIALOGÉN, -Ă adj. care provoacă salivație. (< fr. sialogène) Vezi definitia »
INFARCTOGÉN, -Ă adj. Care provoacă un infarct. [< fr. infarctogène]. Vezi definitia »