GRÁȚIE s.f. 1. Gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări). ♦ (La pl.) Atitudini, cuvinte drăgălașe; drăgălășenii, farmece. ◊ A intra în grațiile cuiva = a obține bunăvoința cuiva. 2. (Rel.) Dar, ajutor supranatural pe care divinitatea l-ar acorda oamenilor pentru a se mântui. 3. Fiecare dintre cele trei zeități feminine care personificau amabilitatea, veselia, bucuria și frumusețea în mitologia greco-latină. // prep. Cu ajutorul, datorită, mulțumită. [Gen. -iei. / < lat. gratia, cf. it. grazia]. Vezi definitia »

doctorie sau ceva asemanator Vezi definitia »

GLOTOLOGÍE s. f. lingvistică. (< it. glottologia) Vezi definitia »

OICONIMÍE s. f. disciplină care se ocupă cu studiul denumirilor de așezări omenești. (< oiconim + -ie) Vezi definitia »

SUBSCRÍE vb. I. tr. a semna, a aproba semnând (un act), a iscăli; (p. ext.) a-și da consimțământul, a încuviința. II. intr. a aduce o contribuție bănească. (după fr. souscrire, lat. subscribere) Vezi definitia »