CEÁRĂ s. f. 1. Produs natural (de origine animală, vegetală sau minerală) sau sintetic, plastic, insolubil în apă, care se înmoaie și se topește la temperaturi destul de joase și care are numeroase utilizări în industria farmaceutică, electronică, a hârtiei, cosmetică etc. ◊ Ceară de albine = ceară de culoare gălbuie, cu miros plăcut, caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor. Ceară de balenă = spermanțet, ulei de cașalot. Ceară de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină, cerezină, ceară vegetală și cu alte substanțe, care formează pe parchet o peliculă lucioasă, protectoare. Ceară roșie = amestec de colofoniu, șelac, ulei de terebentină și culori minerale, care, datorită proprietăților lui plastice la încălzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la închiderea ermetică a flacoanelor etc. Ceară montană = ceară minerală obținută din cărbunii bruni prin extracție cu solvenți. Ceară vegetală = strat care acoperă suprafața plantelor, mai ales a fructelor. 2. (Geol.; în sintagma) Ceară de pământ = ozocherită. 3. (Fiziol.) Cerumen. – Lat. cera. Vezi definitia »

MIOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză a mușchilor. [Pron. mi-o-. / < fr. myosclérose, cf. gr. mys – mușchi, sklerosis – întărire]. Vezi definitia »

ENTEROCOLÍTĂ s. f. inflamație a intestinului subțire și a colonului. (< fr. entérocolite) Vezi definitia »

PLACÁRDĂ s. f. pancartă. (< fr. placard) Vezi definitia »

șoimăneálă, șoimănéli, s.f. (reg.) 1. poceală; schilodeală. 2. alintătură. Vezi definitia »