EXPLOATÁRE, exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. (În teoria marxistă) Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. ♦ Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata. Vezi definitia »

IMBECILIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) imbeciliza. [< imbeciliza]. Vezi definitia »

PANIFICÁRE s.f. Acțiunea de a panifica și rezultatul ei; panificație. [< panifica]. Vezi definitia »

PRITOCÍRE, pritociri, s. f. Acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritoceală, pritocit, pritoc. – V. pritoci. Vezi definitia »

PENDULÁRE, pendulări, s. f. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilație a unui pendul sau a unui obiect asemănător cu un pendul față de poziția de echilibru; legănare. ♦ Variație lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referință. ♦ Fig. Trecere (periodică) de la o stare la alta. – V. pendula. Vezi definitia »