SĂMĂNĂTORÍSM s. n. Curent literar inițiat la începutul secolului XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. [Var.: semănătorísm s. n.] – „Sămănătorul” (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

MORFINÍSM s. n. intoxicație cronică cu morfină. (< fr. morphinisme) Vezi definitia »

SIMPLÍSM s. n. mod unilateral și superficial de a privi lucrurile; nivel intelectual scăzut. (< fr. simplisme) Vezi definitia »

OSTRACÍSM s. n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atena, prin care un cetățean, considerat primejdios pentru libertatea și securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecuție, ostracizare. – Din fr. ostracisme. Vezi definitia »

EXOTÍSM s.n. Starea a ceea ce este exotic. ♦ Tendință literară care se manifestă prin abuzul descrierilor de peisaje și de obiceiuri exotice. [< fr. exotisme]. Vezi definitia »