CONSPIRATÓR, -OÁRE s. m. f. participant la o conspirație. (< fr. conspirateur) Vezi definitia »

DĂRUITÓR, -OÁRE, dăruitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care face un dar²; p. ext. persoană generoasă. [Pr.: -ru-i-] – Dărui + suf. -tor. Vezi definitia »

TOXICOFÓR, -Ă adj. (Despre viețuitoare) Care conține substanțe toxice (pentru om). [< fr. toxicophore, cf. gr. toxikon – otravă, phoros – purtător]. Vezi definitia »

STIMULATÓR s.m. Substanță chimică pe care planta și-o prepară singură și care-i este necesară pentru o creștere în condiții bune. [Cf. fr. stimulateur]. Vezi definitia »

păstór (păstóri), s. m. – 1. Cioban. – 2. Pastor, prelat. – Megl. păstir, istr. pastor. Lat. pastor (Pușcariu 1284; Candrea-Dens., 1355; REW 6279), cf. prov. pastre, cat., sp., port. pastor. Rezultatul normal ar fi păstore, dar a fost redus la tipul de decl. II, ca în cazul lui păun, tăun etc. (după Pușcariu, trebuie să se pornească de la un lat. *pastorius; după Tiktin, ar fi fost influențat de substantivele în -or). E dubletul lui pastor, s. m. (pastor protestant), din germ. Pastor. Der. păstorel, s. m. (ciobănaș; codobatură galbenă, Motacilla flava); păstori, vb. (a paște vitele, a ciobăni; a păstori o turmă de credincioși); păstorie, s. f. (ocupație de păstor); păstoresc, adj. (de păstor, pastoral); păstorește, adv. (ca un păstor); păstorit, s. n. (creșterea vitelor); păstoriță, s. f. (ciobăniță); păstoricesc, adj. (rar, pastoral, de păstor spiritual); arhipăstor, s. m. (prelat). – Din rom. provine mag. pásztor (Candrea, Elemente, 400). Vezi definitia »