Definita cuvantului amplitudine
AMPLITÚDINE s.f. 1. Depărtare între pozițiile extreme ale unui punct sau ale unui corp care oscilează. ♦ (Mat.) Distanță care separă punctele extreme ale unui arc. ◊ Amplitudinea unui astru = arcul de orizont cuprins între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare, respectiv apune. ♦ (Fig.) Întindere, amploare. 2. Maximul diferenței dintre valoarea unei mărimi periodice și valoarea medie a mărimii în cursul unei perioade. [< fr. amplitude, it. amplitudine, cf. lat. amplitudo – întindere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu amplitudine
INTUSUSCEPȚIÚNE s. f. (biol.) introducere într-un corp a unui suc, a unei substanțe care servește la creșterea lui. (< fr. intussusception) Vezi definitia »
PROFESIÚNE, profesiuni, s. f. 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2. (În sintagma) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Pr.: -si-u-. – Var.: profésie s. f.] – Din fr. profession. Vezi definitia »
VERZĂCIÚNE, verzăciuni, s. f. (Pop.) Verzătură. – Din verzi (pl. lui verde) + suf. -ic-iune. Vezi definitia »
RAȚIOCINAȚIÚNE s.f. v. rațiocinație. Vezi definitia »
spúne (-n, -us), vb. – 1. (Înv.) A expune, a exprima, a indica. – 2. A zice. – 3. A povesti, a nara, a recita. – 4. A acuza, a reclama, a denunța. – Mr. (a)spun(ere), spuș, spus; megl. spun(iri), spuș, spus; istr. spur, spus. Lat. exponĕre (Pușcariu 1636; Candrea-Dens., 1467; REW 3054; Popinceanu, ZRPh., LXIX, 236-66), cf. it. esporre, prov. esponer (calabr. spunere), v. fr. espondre, sp. exponer, port. expôr, alb. špuń „a învăța, a instrui” (Meyer 415; Philippide, II, 641). Uz general (ALR, I, 107). – Der. spus, adj. (zis); nespus, adj. (inexprimabil; adv., nemaipomenit, extraordinar); spusă, s. f. (zisă). Vezi definitia »