HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

TRANSPLANTOLOGÍE s. f. (Med.) Disciplină care studiază și pregătește organele, țesuturile pentru transplant. – De la transplant (după biologie). Vezi definitia »

amfimixie s.f.Tip de inmultire in care zigotul se formeaza dupa unirea gametilor de sex contrar.-Din fr,amphmixie. Vezi definitia »

HIPOESTEZÍE s.f. Sensibilitate scăzută a unui organ de simț. [Pron. -po-es-, gen. -iei. / < fr. hypoesthésie, cf. gr. hypo – sub, aisthesis – simțire]. Vezi definitia »

HEPARINEMÍE s. f. prezența heparinei în sânge. (< fr. héparinémie) Vezi definitia »