OBLIGÁȚIE s. f. 1. datorie; angajament, îndatorire. 2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă. (< fr. obligation, lat. obligatio) Vezi definitia »

VASCULARIZÁȚIE s.f. (Anat.) Procesul de formare a noi vase sanguine în masa unui țesut. ♦ Totalitatea vaselor sanguine sau limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. ♦ Dispunere a vaselor într-un organ, într-un organism. [Gen. -iei. / < fr. vascularisation]. Vezi definitia »

DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiúne s. f.] – După fr. déconsidération. Vezi definitia »

HIPERFOLICULINÍE s. f. secreție excesivă de foliculină în organism; hiperfoliculinism. (< fr. hyperfolliculinie) Vezi definitia »

MISOFOBÍE, misofobii, s. f. (Med.) Teamă patologică de murdărie sau de contaminare. – Din it. misofobia. Vezi definitia »