BROMÍSM s. n. Intoxicație datorită întrebuințării îndelungate a preparatelor și medicamentelor cu brom. – Fr. bromisme. Vezi definitia »

CONSUBSTANȚIALÍSM s.n. Doctrină care susținea consubstanțialitatea lui Dumnezeu și a lui Iisus Cristos. [Cf. fr. consubstantialisme]. Vezi definitia »

MANIHEÍSM s. n. 1. doctrină religioasă-filozofică, care stabilește ca principiu fundamental lupta veșnică dintre cele două principii contrare, binele și răul. 2. atitudine care se inspiră din concepția dualistă a binelui și răului. (< fr. manichéisme) Vezi definitia »

EVANGHELÍSM s.n. Caracter evanghelic. ♦ Doctrinele bisericii evanghelice. [Cf. fr. évangélisme]. Vezi definitia »

EPISILOGÍSM s. n. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism). (< fr. épisyllogisme) Vezi definitia »