SINARTRÓZĂ s. f. articulație fixă între două oase, fără interpunerea unei cavități sinovale. (< fr. synarthrose) Vezi definitia »

cóțcă (reg.) s. f., g.-d. art. cóțcii; pl. coțci Vezi definitia »

EPITÉCĂ s. f. partea superioară, mai mare, a unei valve. (< fr. épithèque) Vezi definitia »

MONOCULTÚRĂ s.f. Asolament în care aceeași plantă se cultivă mai mulți ani în șir pe acelați loc. ♦ Predominare a unei singure culturi agricole, caracteristică marilor plantații de cafea, cacao etc. [< fr. monoculture]. Vezi definitia »

ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau la căruță). – Din magh. saraglya. Vezi definitia »