PERSONALÍSM s. n. 1. Atitudine a cuiva care ia în considerație numai punctele de vedere și interesele personale; subiectivism. 2. Doctrină socială care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității (1) și subordonate lui Dumnezeu ca ființă supremă. – Din fr. personnalisme. Cf. Germ. Personalismus. Vezi definitia »

PREZBITERIANÍSM s. n. Doctrină religioasă protestantă din Anglia care nu recunoaște autoritatea episcopilor, ci numai pe cea a preoților. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. presbytérianisme. Vezi definitia »

PUGILÍSM s. n. box¹ (1). (< engl. pugilism) Vezi definitia »

CONDIȚIONALÍSM s. n. tendință greșită de a identifica și înlocui cauza cu condițiile în care apar sau există fenomenele. ♦ doctrină potrivit căreia nemurirea sufletului ar fi condiționată de viața de pe pământ. (< fr. conditionnalisme) Vezi definitia »

SENTIMENTALÍSM s. n. 1. sensibilitate excesivă; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ◊ atitudine, comportare de om sentimental. 2. tendință în literatura sec. XVIII prin reliefarea vieții sentimentale, bogate și tumultuoase. (< fr. sentimentalisme) Vezi definitia »