frecá (fréc, frecát), vb. – 1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp. – 2. A șterge, a curăța. – 3. A frecționa. – 4. A bate, a ciomăgi. – 5. A examina, a cerceta, a iscodi. – Mr. frec, fricare, megl. frec, fricari. Lat. frĭcāre (Pușcariu 647; Candrea-Dens., 637; REW 3501; Philippide, II, 643; DAR), cf. alb. fërkoń, it. fregare, fr. frayer, prov., cat., sp., port. fregar. Der. frecător, adj. (care freacă); frecător, s. n. (spălător, chiuvetă); frecătură, s. f. (frecare; loc care poartă urma unei frecări; mustrare, dojană); frecuș, s. n. (frecare; mustrare, dojană); frecăței, s. m. pl. (tăiței; răzuire, radere); frecătoare, s. f. (cîrpă de șters; înv., pieptene, instrument de tortură; în tipografie, rulou care întinde cerneala); frecuciu, s. n. (loc unde peștii își depun icrele); frichini, vb. (vulg., a sîcîi, a deranja, a plictisi); frichineală, s. f. (vulg., frecare; sîcîială). Vezi definitia »

turdulucá, turdulúc, vb. I (reg.) a rostogoli; a (se) tăvăli. Vezi definitia »

BÁȘCA¹ adv. 1. Despărțit, deosebit, separat. Pensia e bașca, o am după legea a veche (CARAGIALE). 2. În chip deosebit; altfel. Una vorbim și bașca ne înțelegem (CARAGIALE). – Tc. bașka. Vezi definitia »

corăbiásca (dans) (-bi-as-) s. f. art., neart. corăbiáscă, g.-d. art. corăbiéștii (-bi-eș-) Vezi definitia »

valorificá vb.tr. a pune în valoare ceva; a scoate în relief valoarea unui înscris, a unui obiect etc. ♦ a selecta din valorile anterioare ale culturii pe acelea care răspund noilor cerințe ale epocii. ♦ a utiliza în producție materii prime, materiale de o anumită valoare. ♦ a schimba un obiect, o hârtie de valoare în bani. (< valoare + -ifica) Vezi definitia »