TAOÍSM s. n. Curent în filozofia chineză veche bazat pe acțiunea de tao „drum, cale”, înțeleasă ca ordine universală, proprie fenomenelor naturii, vieții sociale și gândirii omenești; religie chineză care a existat până în sec. XVII și care a avut la bază această concepție. [Pr.: ta-o-ism. – Var.: daoísm s. n.] – Din fr. taoïsme. Vezi definitia »

s.m. (fil.) Nume dat discipolilor lui Pitagora (<fr. acousmatique) Vezi definitia »

ANTIDOGMATÍSM s. n. atitudine antidogmatică. (< fr. antidogmatisme) Vezi definitia »

OFIDÍSM s.n. Otrăvire cu venin de șarpe. [< fr. ophidisme, cf. gr. ophidion – șarpe mic]. Vezi definitia »

NEOFASCÍSM s.n. Mișcare politică și ideologică care reia doctrina și metodele fascismului. [Cf. fr. néo-fascisme, it. neofascismo]. Vezi definitia »