SCÓLEX s. n. partea anterioară a teniei, care poartă organele de fixare. (< fr., lat. scolex) Vezi definitia »

DÚPLEX s. n. 1. sistem de telegrafie în care pe aceeași linie se pot face în același moment mai multe transmisiuni. 2. mașină de imprimat cu role, care imprimă în mai multe culori pe ambele fețe ale unei țesături. 3. hârtie, carton din două straturi de pastă lipite prin presare. ◊ (poligr.) procedeu de reproducere în două culori a ilustrațiilor monocrome în semitonuri. 4. procedeu ~ = procedeu complex pentru elaborarea oțelurilor superioare, prin combinarea a două procedee siderurgice. 5. apartament (de lux) pe două nivele. 6. parbriz lamelar din două plăci de sticlă specială, unite la cald sub presiune, după ce s-a introdus între ele o folie pe polivinil. 7. (biol.) organism care are două gene dominante pentru același caracter. (< fr., lat. duplex, /5/ amer. duplex) Vezi definitia »

COMPLÉX, -Ă, complecși, -xe, adj., s. n. 1. Adj. Format din mai multe părți; care îmbrățișează, care întrunește în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (Mat.) Număr complex = număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr imaginar. 2. S. n. Întreg, unitate formată din mai multe părți, din mai multe elemente; sistem care întrunește în sine mai multe laturi, care îmbrățișează mai multe domenii; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucruri etc. ♦ Ansamblu de construcții, de unități industriale sau comerciale etc. cu funcții deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiași scop. ♦ Complex sportiv = bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 3. S. n. Ansamblu de tendințe inconștiente formate în copilărie pe baza anumitor relații familiale și sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. ♦ Complex de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii, care se formează de obicei în copilărie, uneori în legătură cu o deficiență fizică sau psihică. (Psih.) Complexul lui Oedip = atașament erotic al copilului față de părintele de sex opus. – Din fr. complexe, lat. complexus. Vezi definitia »

BICONVÉX, -Ă adj. cu două fețe convexe opuse. (< fr. biconvexe) Vezi definitia »

LÁTEX s.n. Suc lăptos secretat de anumite plante. [Pl. -xuri. / < fr., lat. latex]. Vezi definitia »