Definita cuvantului ansamblu
ANSÁMBLU s.n. 1. Unitate alcătuită din mai multe elemente izolate care aparțin aceluiași domeniu; totalitate. ◊ De ansamblu = general, unitar; în ansamblu = în general, în linii mari. 2. Colectiv, trupă de artiști. ♦ Formație muzicală compusă dintr-o orchestră cu un număr variabil de membri și soliști sau cor. [Pl. -uri, -le. / < fr. ensemble].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ansamblu
míslu s.m. (reg.) cozoroc. Vezi definitia »
binóclu (binócluri), s. n. – Instrument optic folosit pentru a vedea obiectele la distanță. Fr. binocle. – Der. binocla, vb. (a privi cu binoclu; a privi pe furiș); binocular, adj. din fr. binoculaire. Vezi definitia »
NÍPLU s.n. Tub scurt, cu sau fără filet la exterior, folosit la asamblarea a două conducte sau a altor piese tubulare. [< engl. nipple, germ. Nippel]. Vezi definitia »
SEPTÚPLU, -Ă adj. înșeptit, de șapte ori mai mare. (< fr. septuple, lat. septuplus) Vezi definitia »
PAZVANTÓGLU, pazvantogli, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvantoglu. Vezi definitia »