ACȚIÚNE s.f. I. 1. Faptul de a face ceva, desfășurare a unei activități; faptă, lucrare. ♦ Gesturile și ținuta cu care un orator își însoțește cuvântarea. ♦ Operație militară (ofensivă sau defensivă). ♦ Ceea ce arată un verb (o lucrare, o stare etc.). 2. Totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică; subiect. V. afabulație, epos. 3. Influență. 4. Proces. ♦ Cerere prin care se deschide un proces. II. Titlu care reprezintă o parte din capitalul unei societăți anonime sau al unei societăți în comandită. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. action, it. azione, lat. actio]. Vezi definitia »

REPARAȚIÚNE s.f. v. reparație. Vezi definitia »

DIÉNE s. f. pl. hidrocarburi cu două duble legături în moleculă; diolefine. (< fr. diènes) Vezi definitia »

MAGNITÚDINE s. f. 1. măreție, strălucire a unui astru. 2. grad de intensitate a unui cutremur de pământ. (< fr. magnitude, lat. magnitudo) Vezi definitia »

IMPULSIÚNE s.f. v.impulsie. Vezi definitia »