MÂNCĂRÍME, mâncărimi, s. f. Senzație (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritație trecătoare, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. ◊ Expr. A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret. – Mâncare + suf. -ime. Vezi definitia »

îndoíme s.f. (înv.) pereche; familie. Vezi definitia »

HALF-TIME s. n. Repriză sportivă. [Pr.: haftáim] – Cuv. engl. Vezi definitia »

LĂȚÍME, lățimi, s. f. Însușirea de a fi lat; cea mai mică dintre cele două dimensiuni liniare ale unei suprafețe plane dreptunghiulare; întindere opusă lungimii. ♦ Dimensiunea mijlocie a unui corp paralelipipedic. – Lat + suf. -ime. Vezi definitia »

OKUMÉ s.n. Arbore din Africa ecuatorială, cu lemn roz, folosit pentru contraplacaje. [< fr. okoumé < cuv. gabonez]. Vezi definitia »