PARALELÍSM s.n. Starea a două linii, a două planuri paralele; (p. ext.) corespondență între două lucruri, între două persoane situate în comparație. ◊ Paralelism psihofizic (sau psihofiziologic) = concepție dualistă care consideră că fenomenele fiziologice și cele psihice nu prezintă nici un fel de relații cauzale între ele. ♦ Procedeu de compoziție, specific în general poeziei populare, constând în succesiunea unor sintagme identice sau asemănătoare ca schemă a structurii sintactice. [< fr. parallélisme, cf. gr. parallelismos < para – lângă, allelos – unul cu altul]. Vezi definitia »

NAZÍSM s. n. Național-socialism. – Din fr. nazisme, germ. Nazismus. Vezi definitia »

COMPLEMENTARÍSM s. n. (Fil.) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. – Din fr. complémentarisme. Vezi definitia »

ANABOLÍSM s.n. (Biol.) Totalitatea proceselor biochimice prin care se produc în organismele vii substanțele necesare vieții; asimilație. [< fr. anabolisme, cf. gr. anabole – aruncare]. Vezi definitia »

FOLCLORÍSM s. n. Tendință de a exagera elementul folcloric în artă și literatură sau în lucrări teoretice. – Folclor + suf. -ism. Cf. fr. folklorisme. Vezi definitia »