POÉTIC, -Ă I. adj. 1. propriu poeziei. 2. (fig.) demn a inspira un poet; (p. ext.) încântător, expresiv, plastic, sensibil, liric. II. s. n. categorie estetică desemnând genul poetic. III. s. f. 1. ramură a teoriei literaturii care tratează despre creația poetică. ◊ tratat despre creația poetică. 2. sistem de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; fel de a scrie propriu unui poet. 3. parte a lingvisticii care se ocupă cu raporturile dintre funcția poetică și celelalte funcții ale limbajului. (< fr. poétique, lat. poeticus, it. poetico, gr. poietikos) Vezi definitia »

PARTENOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la partenogeneză. [Pl. -ci, -ce. / cf. fr. parthénogénétique]. Vezi definitia »

MELÁNIC, -Ă adj. Care conține melanină. [< fr. mélanique]. Vezi definitia »

HEMOPÁTIC, -Ă adj. Referitor la hemopatie. [< fr. hémopathique]. Vezi definitia »

METALOGRÁFIC, -Ă, metalografici, -ce, adj. Care aparține metalografiei, privitor la metalografie. – Din fr. métallographique. Vezi definitia »