sărindár (sărindáre), s. n. – 1. Slujba morților care se oficiază la 40 de zile de la deces. – 2. Slujbă în general. – Mr. sărăndare. Ngr. σαραντάρι, din σάραντα „patruzeci” (Cihac, II, 695; cf. Vasmer, Gr., 129), cf. bg. sarandari, sb. saràndar, salandar și sărăcustă. Vezi definitia »

valvulár adj. m., pl. valvulári; f. valvuláră, pl. valvuláre Vezi definitia »

ORBICULÁR, -Ă I. adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor. (< fr. orbiculaire, lat. orbicularis) Vezi definitia »

CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat in sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania si în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițár, crițár s. m.] – Din magh. krajczár. Vezi definitia »

prispár, prispáre, s.n. (reg.) fiecare dintre grinzile din care este făcută prispa; marginea exterioară de lemn a prispei. Vezi definitia »