AUTOMÁTIC, -Ă adj. (adesea adv.) De automat; automat. [< fr. automatique]. Vezi definitia »

ahótnic (ahótnică), adj. – Pasionat, avid. Rus., pol., ceh. ochotnik „doritor” (Cihac, II, 272). Mold. (sec. XIX). Vezi definitia »

TRIATÓMIC, -Ă adj. (despre elemente) cu molecula din trei atomi. (< fr. triatomique) Vezi definitia »

ARHÁIC, -Ă I. adj. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată. ◊ (despre cuvinte, expresii) învechit; ieșit din uz. II. adj., s. n. (din) prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic. (< fr. archaïque, gr. arkhaikos) Vezi definitia »

VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique. Vezi definitia »