VOLÁNT s.m. 1. (Tehn.) Roată grea, de dimensiuni mari, servind la uniformizarea și regularizarea mersului unei mașini. 2. (Text.) Piesă complexă din mecanismul unei mașini bătătoare, care printr-o învârtire rapidă scarmănă bumbacul presat la valțul de alimentare. [Pl. -nți, (s.n.) -nte, -nturi. / < fr. volant]. Vezi definitia »

ARGUMÉNT s. n. 1. dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă. 2. (mat.) element din domeniul de definiție al unei funcții; variabilă independentă. 3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc. 4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fișier. (< fr. argument, lat. argumentum) Vezi definitia »

DEPLASAMÉNT s.n. Greutatea volumului de apă pe care îl dislocă o navă. ♦ Greutatea totală a unei nave. [Pl. -te. / < fr. déplacement]. Vezi definitia »

EZITÁNT, -Ă, ezitanți, -te, adj. Care ezită; șovăitor, nehotărât. – Din fr. hésitant. Vezi definitia »

MONOREFRINGÉNT, -Ă adj. (despre substanțe) care prezintă monorefringență. (< fr. monoréfringent) Vezi definitia »