CATOLIC, -Ă (‹ fr., lat.) adj., s. m. și f. 1. Care aparține catolicismului, care este deosebit de eretic sau schismatic. ♦ Biserica c. = a) Biserica universală distinctă de comunitățile creștine locale; b) Biserica creștină din Apus, după separarea din 1054 de Biserica creștină din Răsărit; c) Biserica romano-catolică, după Reformă (sec. 16). 2. S. m. și f. Adept al catolicismului. Vezi definitia »

HALIEÚTIC, -Ă, halieutici, -ce, adj., HALIEÚTICĂ, halieutici, s. f. 1. Adj. De halieutică; pescăresc. 2. S. f. Arta pescuitului; pescuit. ♦ Tratat de pescuit. [Pr.: -li-e-] – Din lat. halieutica, fr. halieutique. Vezi definitia »

ELECTROACÚSTIC, -Ă, electroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers, precum și metodele de măsurare corespunzătoare și aplicațiile tehnice ale acestei transformări. 2. Referitor la electroacustică (1), de electroacustică. [Pr.: -tro-a-] – Din fr. électro-acoustique, germ. Elektroakustik. Vezi definitia »

GREUNÁTIC, -Ă, greunatici, -ce, adj. (Reg.; despre oameni) Corpolent și greoi în mișcări. [Pr.: gre-u-] – [În]greuna + suf. -atic. Vezi definitia »

CATIÓNIC, -Ă, cationici, -ce, adj. (Chim.) De cation. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. cationique. Vezi definitia »