Definita cuvantului taină
TÁINĂ, taine, s. f. 1. Ceea ce este neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ◊ Loc. adj. si adv. (Înv.) De taină = intim, particular. (În religia creștină) Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii. (Expr.) A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim. ◊ Loc. adv. În taină = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță. 4. (Bis.; în sintagma) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte ritualuri sau acte de cult din religia creștină (botezul, căsătoria, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul), prin care credincioșii consideră că li se transmite harul divin. – Din sl. tajna.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu taină
LANOLÍNĂ s.f. Substanță grasă gălbuie, care rezultă din spălarea lânii brute, întrebuințată în medicină, în industrie, în cosmetică etc. [< fr. lanoline]. Vezi definitia »
voiéșniță (-țe), s. f. – Mentă sălbatică (Mentha silvestris). – Var. voieștniță, voiaș(t)niță. Bg. voneštnica (Conev 43). Vezi definitia »
MIOGLOBÍNĂ, mioglobine, s. f. (Biol.) Fracțiune de globulă din mușchi cu conținut bogat în fier. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myoglobine, engl. myoglobin. Vezi definitia »
RUȘÁLĂ s. f. Bir plătit în Țara Românească, în evul mediu, de curteni. – Din roșu. Vezi definitia »
ANTECEDÉNȚĂ, antecedențe, s. f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferință. – Din fr. antécédence. Vezi definitia »