hóit (hóituri), s. n. – Cadavru. Mag. holt, în loc de halott (Cihac, II, 506; DAR). Fonetismul nu este convingător. Vezi definitia »

FORSTERÍT s. n. Silicat natural de magneziu din grupa olivinei, cristalizat în sistemul rombic, cenușiu-gălbui, sticlos. – Din fr. forstérite. Vezi definitia »

GONOCÍT, gonocite, s. n. (Biol.) Celulă germinativă. – Din engl. gonocyte. Vezi definitia »

NECITÍT adj. v. TĂIA (I. 1.). A despărți, a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăți. ◊ Expr. A-și tăia (singur) craca (sau creanga) de sub picioare = a-și primejdui situația printr-o acțiune negândită. A tăia nodul gordian = a găsi soluția unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situație încurcată. Poți să tai lemne pe dânsul, se spune despre cineva care doarme adânc. ♦ Spec. A desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini. [DEX '98] Vezi definitia »

KASOLÍT s.n. Silicat de plumb și de uraniu hidratat. [< fr. kasolite]. Vezi definitia »