OFIOLATRÍE s. f. cult al șarpelui sau al dragonului. (< fr. ophiolâtrie) Vezi definitia »

ATARAXÍE s. f. 1. stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri, urmărită ca țel suprem de mai multe școli filozofice. 2. (med.) stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții. (< fr. ataraxie) Vezi definitia »

LAPAROTOMÍE, laparotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea peretelui abdominal; celiotomie. – Din fr. laparotomie. Vezi definitia »

HIDROAMELIORÁȚIE s. f. 1. (pl.) ansamblu de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului pentru a obține producții agricole mari. 2. disciplină care studiază lucrările de hidroameliorații (1). (< fr. hydroamélioration) Vezi definitia »

schíe, schíi, (reg.) prăjină cu care luntrașul împinge ciobaca (luntrea); drughineață. Vezi definitia »