ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. – Albitor + suf. -ie. Vezi definitia »

otnoșénie (otnoșénii), s. f. – Raport, comunicat. Rus. otnošenie (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

PREȘEDINȚÍE s.f. Demnitate de președinte; durata exercitării funcției de președinte; (p. ext.) localul unde lucrează președintele. [Var. președenție s.f. / < președinte + -ie]. Vezi definitia »

TALASEMÍE s. f. boală ereditară, frecventă în bazinul mediteranean, caracterizată printr-o anemie progresivă. (< fr. thalassémie) Vezi definitia »

FONIÁTRIE, s. f. Disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. phoniatrie. Vezi definitia »