ȘAGRINÁJ s. n. aspect neomogen, cu asperități, al suprafeței granulelor minerale obținute prin șlefuire. (< fr. chagrinage) Vezi definitia »

ETÁJ s.n. 1. Fiecare dintre părțile unei clădiri care se găsesc între planșeurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) Fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de viteză sau de presiune a fluidului într-o mașină termică; b) partea unei mașini termice în care se produce această variație; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde în timp unei vârste geologice. 4. Etaj de vegetație = element structural al unui arboret constând din totalitatea arborilor ale căror coroane se situează la o anumită înălțime, formând un strat distinct. [< fr. étage]. Vezi definitia »

ALEZÁJ s. n. 1. suprafață interioară, cilindrică sau conică, a unei piese metalice. 2. diametrul interior al unui cilindru de motor. (< fr. alésage) Vezi definitia »

ȘAIDÁJ s. n. operația de sortare, de triere a minereurilor prin spargere cu ciocanul de mână. (< fr. scheidage) Vezi definitia »

UZÁJ s. n. 1. uzură. 2. uz. 3. uzanță (2). (< fr. usage) Vezi definitia »