BÓRNĂ s.f. 1. Stâlp de marcaj din beton, din lemn etc., așezat la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.; piatră de hotar. 2. Piesă metalică care face legătura mașinilor sau a aparatelor electrice. [< fr. borne]. Vezi definitia »

SEMIOCLUSÍVĂ, semioclusive, adj. (În sintagma) Consoană semioclusivă (și substantivat, f.) = consoană africată. [Pr.: -mi-o-] – Semi + oclusivă. Vezi definitia »

găselniță, găselnițe s. f. 1. situație de efect găsită și exploatată de un artist (scriitor, regizor etc.) într-o operă artistică. 2. (peior.) șmecherie ieftină / de prost gust. Vezi definitia »

RECAULESCÉNȚĂ s. f. concreștere a frunzelor cu tulpina și a pețiolului sau a bracteei cu organele axiale. (< fr. récaulescence) Vezi definitia »

TRÍPLĂ, triple, s. f. În jargonul automobilistic, lampă de semnalizare spate, lampă care, inițial, avea trei funcții: stop frână, poziție și schimbare direcție de mers; termen folosit, de regulă, în sintagma triplă spate. – V. triplu. Vezi definitia »